Hemoroizi

Hemoroizii sunt dilatații varicoase ale venelor de la nivelul anusului și rectului, care, în timp, se pot mări, producând disconfort, durere și sângerări. Boala hemoroidală este o afecțiune frecventă în rândul adulților, care poate trece neobservată multă vreme până la apariția simptomelor evidente.

Principalele tipuri de hemoroizi în funcție de localizare și grad de evoluție

Pe de-o parte, clasificarea hemoroizilor se face în funcție de localizarea lor, care poate fi internă sau externă:

• Hemoroizii interni sunt situați în interiorul rectului și nu produc simptome la fel de neplăcute precum hemoroizii externi. Pot sângera, dar, de obicei, nu sunt dureroși.
• Hemoroizii externi se dezvoltă în afara rectului, au terminații nervoase abundente iar, atunci când se măresc și se inflamează, pot fi foarte dureroși.

Hemoroizii se clasifică și după gradul lor de evoluție. Stadiile bolii hemoroidale sunt numerotate de la 1 la 4, și anume:

• Gradul 1 – Hemoroizi interni care nu prolapsează, adică nu se deplasează în exterior prin anus;
• Gradul 2 – Hemoroizi care pot prolapsa după defecație, dar revin în interior spontan, fără intervenție;
• Gradul 3 – Hemoroizi care sunt prolapsați la efort (defecație, tuse etc.), dar pot reveni în lăcașul lor, dacă sunt împinși manual; 
• Gradul 4 – Hemoroizi interni care rămân permanent prolapsați în afara anusului.

Cauzele hemoroizilor sunt legate de vârstă, dar și de stilul de viață

Principalii factori favorizanți ai hemoroizilor sunt : 

• Înaintarea în vârstă: țesutul musculo-fibro-elastic care susține în mod optim dilatațiile venelor ano-rectale degenerează în timp;
• Ereditatea: tendința de a suferi de hemoroizi se poate moșteni din familie;
• Sarcina și travaliul: hemoroizii se dezvoltă adesea în timpul sarcinii, dar și în timpul nașterii sau la scurt timp după naștere;
• Tulburarile de tranzit intestinal: atât constipația cronică, cât și diareea cronică;
• Practicarea anumitor sporturi: călăria, ciclismul, motociclismul etc.;
• Consumul excesiv de condimente și alcool, cât și fumatul;
• Obezitatea.

Simptomele hemoroizilor sunt intermitente, însă tind să se agraveze în timp

Hemoroizii pot da frecvent simptome supărătoare, iar, uneori, și complicații.

 Printre simptomele comune se înscriu:

• senzație de mâncărime în zona anală;
• jenă sau senzație de presiune care se agravează în poziția șezut;
• durere de intensitate variabilă;
• sângerare (sânge roșu aprins la sfârșitul scaunului).

Simptomele nu sunt prezente continuu, deci există o alternanță a perioadelor fără simptomatologia obișnuită cu perioade de agravare a patologiei și apariția așa-numitelor crize hemoroidale.

Unii hemoroizi pot suferi complicații

De cele mai multe ori, evoluția bolii hemoroidale continuă în lipsa unui tratament adecvat.

În plus, crește și probabilitatea de instalare a unor complicații precum prolapsul sau strangularea hemoroidală, tromboza și tromboflebita hemoroidală, care necesită intervenție de urgență.

Măsuri de prevenție - dietă adecvată și evitarea factorilor favorizanți

O parte importantă a prevenției este legată de respectarea unui regim igieno-dietetic, cu evitarea condimentelor, reducerea consumului de alcool și alte băuturi excitante (cafea, ceai negru etc.), renunțarea la fumat.

Dieta trebuie să fie bogată în fibre alimentare și să existe o bună hidratare a organismului.

Alte obiceiuri care pot ajuta sunt :

• Evitarea adoptării poziției în șezut sau în picioare pentru un timp îndelungat;
• Menținerea unui tranzit intestinal regulat și evitarea amânării scaunului;
• Practicarea de exerciții fizice moderate;
• Păstrarea unei greutăți optime.

Tratamentul hemoroizilor depinde de stadiul lor

În stadiile incipiente, pentru ameliorarea simptomelor, se recomandă, alături de un regim alimentar pentru combaterea constipației, diverse medicamente pentru hemoroizi cum ar fi: venotonice, unguente, creme, supozitoare antihemoroidale.

Pentru stadiile avansate, în prezent, sunt utilizate diverse proceduri moderne de tipul : 

• Ligaturarea cu benzi elastice;
• Scleroterapia/crioterapia;
• Fototermocoagularea;
• Ablația cu unde de radiofrecvență; 
• Hemoroidectomia prin capsare.

Varietate de alegere în farmacie

Pentru tratamentul conservator al hemoroizilor, eficient doar în primele stadii, unguentele, cremele și gelurile reprezintă o primă opțiune, deoarece sunt ușor de utilizat și ameliorează simptomele. Preparate ca Proctosan, Procto-Glyvenol, Proctinum, Proctoliz Med și altele conțin ingrediente cu acțiune anestezică locală, decongestionantă, antiinflamatoare, reparativă. Unele formule pot include și hidrocortizon, cu un efect rapid și eficient, însă acestea nu sunt recomandate mai mult de 7 zile fără indicația unui medic.

La fel de populare sunt și supozitoarele antihemoroidale. Proctosan, Procto-Glyvenol, Proctinum sunt doar câteva exemple. Compoziția lor este, de obicei, similară cu cea a unguentelor.

Ca parte a tratamentului conservator, se folosesc și medicamente pentru hemoroizi sub formă de pastile, precum Detralex, Troxevasin, Devaricid. Efectul acestora constă în creșterea tonusului venelor și normalizarea circulației sângelui 

Cum funcționează medicamentele pentru hemoroizi?

În funcție de ingredientele pe care le conțin, preparatele antihemoroidale pot fi împărțite în mai multe clase:

• Analgezice
• Antiinflamatoare
• Cicatrizante
• Venotonice
• Antibacteriene etc.

Unele preparate pot avea o formulă complexă, cu ingrediente active din mai multe clase, și au capacitatea de a exercita multiple efecte.

Din punct de vedere al căii de administrare, preparatele de tipul cremelor, unguentelor, gelurilor și supozitoarelor au doar un efect local și de mai scurtă durată. Acestea acționează strict la locul aplicării și nu intră în circulație.

În schimb, medicamentele administrate oral au un efect sistemic, acționând la nivelul tulburărilor circulaţiei sanguine venoase. Astfel de medicamente impun însă o serie de contraindicații și precauții și nu ar trebui utilizate fără recomandarea unui medic.

De altfel, tratamentul antihemoroidal optim pe termen mediu și lung poate fi ales numai în funcție de diagnosticul fiecărui pacient și de simptomele prezentate. Automedicația și amânarea vizitei la medic în cazul unor simptome persistente pot fi extrem de periculoase.