Arnică

Arnica montana L. este o plantă perenă, cu flori galben-portocalii, similare margaretelor. Tulpinile pot atinge 20 – 40 cm înălțime, sunt rotunde și acoperite cu perișori, iar frunzele au culoarea verde aprins și sunt dințate cele superioare. Frunzele din partea inferioară sunt rotunjite la vârfuri. Inflorescența se poate dezvolta până la 4 – 6 cm și este recoltată pentru prepararea unguentelor, uleiurilor și tincturilor.

Arnica se înmulțește prin semințe, dar aproximativ 20% din acestea nu germinează, motiv pentru care este dificil de cultivat. Se recomandă creșterea plantelor mai întai într-o grădiniță și apoi, mutarea acestora pe câmp. Inflorescențele se vor recolta când sunt complet dezvoltate, fără a se păstra însă bracteele și receptaculii. Rădăcinile pot fi recoltate toamna, fiind apoi uscate, după ce au fost spălate cu atenție.

Arnica conține uleiuri esențiale, acizi grași, timol, lactone sesquiterpenice de tip pseudoguaianolidic și glicozidele flavanone. Florile de arnică conțin flavonoide și lignani, care sunt antioxidanți uimitori. Datorită prezenței acestor compuși Arnica are următoarele proprietăți:

• antiinflamatoare;
• antidiabetice;
• antioxidante;
• antitumorale;
• antibacteriene;
• cicatrizante;
• antiseptice;
• decongestive;
• analgezice – în artrita reumatoidă și osteoporoză;
• în accelerarea procesului de vindecare a contuziilor.

Inflorescența se folosește pentru prepararea cremelor, unguentelor, gelurilor, tincturilor, dar și pentru ceaiuri.

Crema de arnică

Aplicată sub formă de cremă sau gel, arnica are proprietăți antiinflamatoare și antiseptice.

Cremele stimulează circulația, favorizând procesul de vindecare al organismului, contribuie la reducerea umflăturilor și ameliorarea durerii. De aceea, cremele cu arnică se pot folosi după intervenții chirurgicale, precum și pentru zonele inflamate de la nivelul picioarelor și gleznelor, în caz de fasciită plantară, entorse sau tendinita. Pot fi utilizate pentru diminuarea inflamației cauzate de mușcăturile de insecte, a umflăturilor apărute după fracturi și în arsuri.

Ulei de arnică

Uleiul obținut din florile acestei plante poate fi folosit topic, pentru reducerea durerilor de natură inflamatorie și pentru diminuarea umflăturilor asociate vânătăilor, entorselor, durerilor musculare, artritei și chiar tratarea acneei.

Ceai de arnică

Ceaiul de arnică se utilizează extern, sub formă de comprese, în caz de echimoze și contuzii, dar și intern, se face gargară cu infuzie obținută dintr-o linguriță de plantă la o cana de apă.

Unguente din flori de arnică

Unguentele au în compoziție peste 80% uleiuri, deci sunt mult mai grase, absorbindu-se mai greu și persistă la suprafața pielii, contribuind la o mai buna permeabilitate în timp a ingredientului activ și la protejarea zonei tratate.

Unguentele cu Arnică sunt eficiente pentru dureri articulare sau de spate, rigiditate a gâtului, sciatică, entorse, artrita reumatoidă și fracturi, osteoartrită, deoarece ajută la menținerea flexibilității și previn producerea acidului uric care, în organism poate da durere la nivelul articulațiilor.

Echimoze

Se mai numesc vânătăi, apar cel mai frecvent pe brațe sau picioare. Arnica a redus eficient chiar și echimozele induse de laser. Se aplică un strat subțire de cremă, gel sau unguent cu arnică, de 2 – 3 ori pe zi și se masează ușor, până la deplina absorbție. Produsele cu Arnică au acțiune astringentă, decongestivă, de activare a circulației sangvine și ușor analgezică.

Vene sparte

Când vasele sangvine mai mari, aflate chiar sub suprafața pielii se sparg, rezultă un aspect de pânze de păianjen, vinișoarele având dimensiunea cuprinsă între un milimetru și câțiva centimentri, de culoare roșu, violet sau verzi-albastre. Apar pe picioare, dar și pe față sau nas. Sunt determinate de factori genetici, expunere la soare, modificări meteorologice sau care țin de presiune, agenți iritanți din mediul înconjurător, sarcină, rozacee, consum de alcool sau accidentări.

Uleiul ajută la reducerea aspectului venelor sparte, dar trebuie testat pe o suprafață mică de pe piele, deoarece poate da reacții alergice.

Circulație venoasă deficitară

Persoanele care acuză furnicături, amorțeală, durere pulsatilă sau usturătoare și crampe musculare, mai ales la nivelul extremităților, ar putea avea circulație venoasă deficitară. Arnica stimulează circulația venoasă. Uleiul concentrat oferă beneficii maxime în această afecțiune.

Edem

Este o umflătură cauzată de fluidele acumulate în exces în țesuturile organismului. De obicei apare la nivelul picioarelor, gleznelor și labelor picioarelor, dar se poate manifesta și în alte părți ale corpului, cum ar fi mâinile, fața, abdomenul sau plămânii. Poate afecta întregul organism.

Produsele pe bază de Arnică pot fi utile în atenuarea umflăturilor asociate edemelor, pe lângă administrarea tratamentului pentru combaterea excesului de lichide și reducerea consumului de sare.

Artrita

Este o afecțiune care provoacă dureri și inflamații articulare la persoane de orice vârstă, inclusiv la copii. Cele mai comune două tipuri de artrită sunt osteoartrita și artrita reumatoidă.

Gelul cu Arnică este indicat ca tratament de 2 ori pe zi timp de 6 săptămâni.

Folosită timp îndelungat, Arnica poate irita pielea, provocând eczeme, exfoliere, vezicule sau alte afecțiuni dermatologice.

Arnica este contraindicată în cazul pielii crăpate sau pe răni deschise, cum ar fi ulcerul piciorului.

Arnica accentuează durerea de la nivelul picioarelor, la 24 de ore după ce pacienții au efectuat exerciții fizice pentru gambe.

Persoanele alergice la Arnică vor evita produsele care o conțin. Femeile însărcinate sau care alăptează, se vor adresa medicului înainte de a aplica pe piele un produs pe bază de Arnică.

Ingerată poate irita membranele mucoase, putând cauza dureri de stomac, diaree și vărsături. Administrată în doze mari, poate provoca amețeală, tremor, gastroenterită severă, hemoragie internă la nivelul tractului digestiv, nervozitate, creșterea enzimelor hepatice, ritm cardiac accelerat, slăbiciune musculară și chiar deces.

În compoziția sa Arnica are o toxină numită helenalină, care poate fi otrăvitoare dacă Arnica este consumată intern în cantități mari sau dacă se folosesc cantități mici, dar concentrate.