Tacrolimus

Acest produs nu va fi utilizat de persoanele care au alergie la tacrolimus, la oricare dintre celelalte componente, sau la orice antibiotic din subgrupul de macrolide (eritromicină, claritromicină, josamicină).

De asemenea nu trebuie să luați Tacrolimus dacă aveţi diaree de mai mult de o zi, sau dacă aveţi afecțiuni ale ficatului. 

Este necesar să limitaţi expunerea la lumina soarelui şi la lumina UV datorită riscului potenţial pentru modificări maligne ale pielii din cauza terapiei imunosupresore.

Tacrolimus nu trebuie administrat împreună cu următoarele medicamente: antifungice şi antibiotice, ritonavir, omeprazol, etinilestradiol sau danazol, medicamente pentru tensiune arterială mare sau probleme ale inimii, statine, antiepileptice, corticosteroizi, nefazodonă,
sunătoare, ciclosporină. 

Administrarea de amfotericină B, ibuprofen, antivirale împreună cu Tacrolimus poate agrava problemele sistemului nervos sau cele renale.

Tacrolimus se va administra pe stomacul gol sau cu cel puţin o oră înainte de masă sau 2-3 ore după masă. Se va evita sucul de grapefruit sau grapefruit-ul.

Persoanele care sunt însărcinate vor întreba medicul înainte de începerea tratamentului. Tacrolimus se excretă în laptele matern, de aceea nu trebuie să alăptaţi în timp ce luaţi Tacrolimus.

Tacrolimus vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnoros, sau să aveţi probleme cu vederea, mai ales dacă se se ia împreună cu alcool. În această situație nu este recomandat să conduceți vehicule sau să manevrați utilaje.

Acest medicament va fi luat de două ori pe zi. Doza iniţială pentru prevenirea rejectului organului transplantat va fi calculată, în funcţie de greutatea dumneavoastră corporală. Dozele iniţiale sunt de 0,075-0,30 mg/kg şi zi, în funcţie de organul transplantat.

Tacrolimus se ia oral de două ori pe zi, de obicei dimineaţa şi seara, pe stomacul gol sau cu cel puţin o oră înainte de masă sau 2-3 ore după masă. 

Există și Tacrolimus unguent sau cremă, care se utilizează pentru tratamentul dermatitelor atopice de la adulţii care nu au tolerat terapiile convenţionale, cum sunt corticosteroizii topici.

Reacţiile severe includ reacţii alergice şi anafilactice, iar ca rezultat al imunosupresiei.
tumori benigne şi maligne. 

Reacţii frecvente (afectează 1 până la 10 persoane din 100): vânătăi anormale sau sângerare, convulsii, vărsături cu sânge sau scaun cu sânge, îngălbenirea pielii şi a albului ochilor, febră, oboseală inexplicabilă, urină închisă la culoare.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 persoane din 1000): accident vascular cerebral, comă, paralizie, șoc, ritm neregulat al inimii sau oprirea bătăilor inimii.

Reacţii rare (afectează 1 până la 10 persoane din 10000): lipsă acută de aer, senzaţie de apăsare la nivelul pieptului, vezicule ale pielii, ochilor, gurii şi organelor genitale.

Reacţii foarte rare (afectează mai puţin de 1 persoană din 10000):
afectare severă cu ulceraţii ale gurii, buzelor şi pielii, urinare dureroasă cu sânge în urină.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 persoană din 10): hipertensiune, dureri de cap, probleme ale rinichilor, tremurături, diaree, dificultăţi de adormire, greaţă, creşterea concentraţiei glucozei sau potasiului în sânge, diabet zaharat.

Reacţii adverse frecvente (afectează 1 până la 10 persoane din 100): modificări ale numărului celulelor roşii, albe ale sângelui sau plachete, scăderea fluxului de sânge prin vasele inimii, bătăi rapide ale inimii, sângerare, blocarea parţială sau completă a vaselor de sânge, hipotensiune, ameţeli, tulburări ale stării de conştienţă, afectarea capacităţii de scriere, înţepături şi furnicături în mâini şi picioare, tulburări ale sistemului nervos, confuzie, anxietate, dezorientare, modificări ale dispoziţiei, depresie, tulburări mentale, coşmaruri, halucinaţii, vedere înceţoşată, tulburări ale ochilor, creşterea sensibilităţii la lumină, scurtarea respiraţiei, ţiuituri în urechi, acumulare de lichid în plămâni, modificări ale ţesutului pulmonar, tuse, inflamaţia faringelui, simptome asemănătoare gripei, inflamaţii sau ulcere, diaree, inflamaţii sau ulcere în gură, acumulare de lichid în abdomen, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, indigestie, flatulenţă, pierdere de fecale, modificări ale funcţiei hepatice şi ale enzimelor hepatice. 

Tot în această categorie se încadrează: senzaţie de mâncărime, acnee, erupţie tranzitorie pe piele, transpiraţie intensă, căderea părului, funcţionare insuficientă a rinichilor, afectarea urinării sau urinare dureroasă, crampe musculare, durere la nivelul extremităţilor, articulaţiilor sau spatelui,
scăderea concentraţiei de fosfat, magneziu, fosfatază alcalină, calciu, potasiu sau sodiu în sânge, creşterea concentraţiei de lipide şi acid uric în sânge, creşterea acidităţii sângelui, scăderea apetitului, slăbiciune generală, alte modificări ale sărurilor din sânge,
durere şi discomfort, creştere în greutate, cancer al ţesuturilor limfoide şi al pielii, funcţionarea insuficientă a organului transplantat.