Enalapril

Nu utilizaţi Enalapril: dacă sunteţi alergic la maleat de enalapril sau la oricare dintre componentele acestui medicament, în caz de edem angioneurotic provocat de un inhibitor al enzimei de conversie, în antecedente, dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată. 

Înainte să utilizaţi Enalapril informaţi medicul sau farmacistul: în caz de hipovolemie datorită tratamentului diuretic, unui regim dietetic hiposodat, vărsăturilor sau diareei, dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă cu sau fără insuficienţă renală asociată, dacă suferiţi de cardiopatie ischemică sau afecţiuni cerebrovasculare, dacă suferiţi de insuficienţă renală, dacă aţi prezentat antecedente de edem angioneurotic, în caz de stenoză aortică sau cardiomiopatie hipertrofică, în cazul desensibilizării faţă de hymenoptere, dacă vă pregătiţi de o intervenţie chirurgicală majoră sau în timpul anesteziei cu agenţi care produc hipotensiune, în cazul pacienţilor dializaţi şi trataţi simultan cu un inhibitor de ACE, dacă aveţi diabet zaharat, dacă sunteţi pacient de rasă neagră.

Enalapril poate interacționa cu următoarele medicamente: blocanți ai receptorilor angiotensinei II (BRA), aliskiren, diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu, substituenţi de sare de bucătărie care conţin potasiu, Dacă se consideră indicată utilizarea concomitentă a substanţelor mai sus menţionate, ele vor trebui folosite cu prudenţă şi cu o monitorizare frecventă a potasiului seric, litiu, diuretice antialdosteronice sau săruri de potasiu, antidepresive triciclice, antipsihotice, anestezice, narcotice, neuroleptice, antiinflamatoare nesteroidiene, glucocorticoizi, simpatomimetice, antidiabetice, săruri de aur, acid acetilsalicilic, trombolitice, beta-blocante. 

Enalapril poate fi administrat împreună cu sau fără alimente.

În timpul tratamentului cu Enalapril se va evita consumul de alcool, deoarece acesta creşte efectul hipotensiv al inhibitorilor de ACE.

Enalapril nu se recomandă la începutul sarcinii şi în sarcina mai mare de trei luni, deoarece poate produce grave prejudicii copilului dacă este utilizat după cea de a treia lună de sarcină. 

Alăptarea nou-născuţilor şi în mod special alăptarea prematurilor nu este recomandată în timp ce luaţi Enalapril. 

Hipertensiunea arterială: doza iniţială este de 5 - 20 mg, administrată odată pe zi. La unii pacienţi e posibil să fie necesară o doză iniţială mai mică. Doza de întreţinere este de 20 până la maxim 40 mg administrată o dată pe zi.

În hipertensiunea arterială renovasculară doză iniţială este mai redusă (5 mg sau mai puţin). Ulterior se poate crește treptat doza, în funcţie de răspunsul terapeutic. Majoritatea pacienţilor răspund la o tabletă de 20 mg, o dată pe zi. 

Tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu Enalapril. Dacă nu este posibil acest lucru, doza iniţială de Enalapril va fi redusă (5 mg sau mai puţin). 

Insuficienţa cardiacă congestivă: Doza recomandată de început este de 2,5 mg pe zi în priză unică; dacă este necesar doza se va mări treptat (în 2- 4 săptămâni). Doza de întreţinere este de 5-20 mg pe zi, în 1-2 prize, fără a se depaşi maxim 40 mg/zi. 

Insuficienţă renală: Dozele se prescriu în funcţie de clearance-ul creatininei: la valori cuprinse între 30-80 ml/min., doza iniţială este de 5-10 mg pe zi, iar pentru valori cuprinse între 10-30 ml/min., 2,5-5 mg pe zi. În dializă, doza recomandată va fi de 2,5 mg pe zi. Doza poate fi crescută în funcţie de răspunsul terapeutic; se vor controla frecvent nivelul plasmatic al creatininei şi potasemia. 

După ce se administrează prima doză, pacientul va rămâne culcat, sub supraveghere medicală minim 2 ore, pentru a evita eventualele fenomene ortostatice.

La copiii care pot înghiţi comprimate doza va fi stabilită în funcţie de greutatea şi de valorile tensiunii arteriale ale copilului. Dozele iniţiale recomandate sunt: la copii cu greutate între 20 kg şi 50 kg – 2,5 mg pe zi, iar peste 50 kg – 5 mg pe zi. Doza se poate modifica în funcţie de nevoile copilului: maxim 20 mg zilnic la copiii cu greutatea cuprinsă între 20 kg şi 50 kg și maxim 40 mg zilnic la copiii cu greutate peste 50 kg. 

Acest medicament nu se recomandă nou-născuţilor şi la copii cu afecţiuni ale rinichilor. 

Foarte frecvent (care afectează mai mult de 1 pacient din 10 pacienti) s-a observat vedere neclară, ameţeli, tuse, greaţă, astenie.

Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi) au fost: vertij, cefalee, oboseală, astenie, hipotensiune, hipotensiune ortostatică, sincopă, greaţă, diaree, crampe musculare, rash şi tuse, dureri de cap, depresie, hipotensiune, sincopă, infarct miocardic sau accident cerebrovascular posibil secundar unei hipotensiuni excesive la pacienţii cu risc crescut, durere anginoasă, tulburări de ritm, angină pectorală, tahicardie, dispnee, rash, hipersensibilitate/edem angioneurotic, oboseală, hipokaliemie, creşterea creatininei serice.

Mai puţin frecvent (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi) s-a raportat: disfuncţie renală, insuficienţă renală, oligurie, anemie, hipoglicemie, confuzie, somnolenţă, insomnie, nervozitate, parestezie, vertij, hipotensiune ortostatică, palpitaţii, rinoree, dureri faringiene, bronhospasm/astm, diaree, dureri abdominale, alterare a gustului, ileus, pancreatită, vomă, dispepsie, constipaţie, anorexie, iritare gastrică, uscăciunea gurii, ulcer peptic, diaforeză, prurit, urticarie, alopecie, disfuncţii renale, proteinurie, insuficienţă renală, impotenţă, crampe musculare, tinitus, febră, creşterea ureei în sânge, hiponatremie.

Rar (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi), s-au observat: neutropenie, scăderi ale hemoglobinei şi hematocritului, trombocitopenie, agranulocitoză, depresie a măduvei, pancitopenie, limfadenopatie, tulburări autoimune, anomalii ale perioadei de vis, tulburări de somn, sindrom Raynaud, infiltrate pulmonare, rinite, alveolite alergice, stomatite, afte, hepatită, eritem multiform, sindrom Stevens-Jonhson, dermatite exfoliante, necroliză epidermică toxică, pemfigus, febră, serozită, vasculită, mialgii/miozită, artralgii/artrită, anticorpi antinucleari prezenţi, VSH crescut, eozinofilie şi leucocitoză, oligurie, ginecomastie, elevarea enzimelor din ficat şi a bilirubinei serice.

Foarte rar (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi): angioedem intestinal.