Betahistina

Betahistina este utilizat de către persoanele cunoscute cu vertij paroxistic benign apărut în leziuni ale nervului vestibular dar și pentru tratarea sindromului Meniere ce se manifestă prin amețeală/vertij, dificultăți ale auzului și țiuit în urechi (tinitus) însoțite de stare de dezechilibru, greață și vărsături.

Betahistina este agonist sintetic de histamină, utilizat pentru tratarea vertijului. Are rol benefic în recuperarea vestibulară.

La adulți, doza zilnică de Betahistina este cuprinsă între 8 și 16 mg de diclorhidrat de betahistina administrat de trei ori pe zi, fără a se depăși doza maximă de 48 mg în 24 de ore. comprimatele se vor administra în timpul sau după mesele principale, cu o cantitate suficientă de lichid. Tratamentul este de lungă durată, de obicei se poate administra câteva luni și se recomandă cât mai precoce de la debutul simptomatologiei, pentru a preveni recurența simptomelor și pierderea auzului. Dozele se ajustează de către medicu în funcție de gravitatea simptomelor.

Nu se poate administra Betahistina persoanelor sub 18 ani.

Dozele se vor ajusta la vârstnici, în caz de insuficiență hepatică sau renală.

Cele mai frecvente reacții adverse la utilizarea Betahistinei, au fost: cefalee, stare de somnolență, tulburări dispeptice precum greață, vărsături, meteorism abdominal, dureri difuze abdominale. Au fost raportate reacții de hipersensibilitate/ anafilactic - angioedem, urticarie, palpitații, bronhospasm dar cu o frecvență necunoscută.

Consultați lista completă a reacțiilor adverse pe prospectul medicamentului.

Pentru a reduce riscul de apariție a efectelor adverse, se recomandă administrarea a unor doze minime eficiente și pe o perioadă redusă de timp, până la dispariția simptomelor. Pentru ameliorarea fenomenelor digestive, comprimatele se pot administra în timpul meselor.

Betahistina se contraindică în caz de alergie sau hipersensibilitate la diclorhidrat de betahistina sau oricare dintre excipienți și la pacienții cu feocromocitom deoarece betahistina este un analog sintetic de histamină și poate determina eliberarea catecolaminelor de la nivel tumoral cu creșterea incontrolabilă a tensiunii arteriale.

Se recomandă prudență în cazul administrării de diclorhidrat de betahistina la pacienții cu antecedente de ulcer gastric, astm bronșic alergic, urticarii, rinită alergică și la cei cu hipotensiune arterială (tensiune arterială mică).

Este contraindicată administrarea diclorhidrat de betahistina în sarcină și alăptare.

Nu există studii care să ateste siguranța utilizării pe perioada sarcinii sau în cazul femeilor care alăptează.

Betahistina nu influențează capacitatea de conducere a autovehiculelor sau a utilajelor, însă trebuie să țineți cont că sindromul vertiginos se manifestă prin stare de amețeală, dezechilibru, greață, tinitus, ce aceea este bine să nu utilizați autovehicule sau a utilajele până la dispariția completă a simptomelor.

În caz de supradozaj, este posibil să apară o accentuare a reacțiilor adverse, în special cele din sfera digestivă.

Betahistina poate interacționa cu medicația antidepresivă precum inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) și cu alcoolul.

Atât Betahistina cât și Betaserc conțin aceeași substanță activă și anume diclorhidrat de betahistina. Tipul de medicament este utilizat și recomandat în funcție de disponibilitate și preferințele medicului și a dumneavoastră.