Arlevert

Betaserc este utilizat în tratamentul amețelii (vertijului) datorate unor perturbări ale fluxului sanguin în urechea internă. Arlevert este indicat în tratamentul vertijului de diferite cauze. 

Nu se recomandă tratamentul cu Arlevert: dacă sunteţi alergic la cinarizină, dimenhidrinat sau la oricare din componentele acestui medicament, în cazurile de intoxicaţii acute, dacă există suspiciunea existenţei unor formaţiuni intracraniene înlocuitoare de spaţiu, dacă aveţi convulsii, dacă aveţi tensiune intraoculară crescută, dacă suferiţi de o creştere în volum a prostatei ce determină retenţie urinară, în cazul copiilor nou-născuţi sau prematuri. 

La copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, va fi prescris doar după evaluarea raportului risc- beneficiu. 

Arlevert nu va fi administrat concomitent cu medicamente cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central, parasimpatolitice, antidepresive triciclice, antihipertensive, vasodilatatoare, procarbazina, inhibitori ai monoaminooxidazei, glucocorticoizi şi heparina, fenotiazina, aminoglicozide. 

În timpul tratamentului cu Arlevert, se va evita consumul de alcool, deoarece alcoolul poate accentua efectele Arlevert asupra sistemului nervos central. 

Dimenhidrinatul poate amplifica contracţiile uterine, determinând astfel naşterea prematură. Arlevert se excretă în laptele matern în cantităţi mici. De aceea nu trebuie administrat în perioada de sarcină sau alăptare. 

Acest medicament poate să afecteze timpul de reacţie în aşa măsură încât să afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Această afectare este şi mai accentuată în cazul consumului de etanol sau medicamente cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central, împreună cu Arlevert. 

La adulţi, doza recomandată este de un comprimat de 3 ori pe zi. În cazurile grave şi la începutul tratamentului doza poate fi crescută până la maximum 5 comprimate pe zi. Comprimatele se iau după masă cu o cantitate suficientă de lichid. În general, tratamentul nu va depăşi 4 săptămâni. 

Reacţii adverse frecvente (afectează 1 până la 10 pacienţi din 100): senzaţia de oboseală. 

Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 pacienţi din 1000): tulburări gastro-intestinale şi uscăciunea gurii. 

Rare (afectează 1 până la 10 pacienţi din 10000): tulburări vizuale, reacţii de hipersensibilitate, dificultăţi la urinare. 

Foarte rare (afectează mai puţin de 1 pacient din 10000): boli auto-imune, agranulocitoză şi leucopenie reversibile. 

Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): tensiune intraoculară crescută, tulburări neurologice centrale, cefalee şi transpiraţii. În cazuri rare pot să apară tulburări ale mişcărilor automate precum creşterea tonusului muscular, tremor, hipokinezie, în special la vârstnici, după administrarea unor doze mai mari. 

La copii, în special în caz de supradozaj, pot să apară semne de excitaţie centrală.