Spitomin 5 mg

Spitomin este un medicament anxiolitc non- benzodiazepenic, acționând asupra sistemului serotoninergic. În comparație cu benzodiazepinele, nu au fost raportate pentru Spitomin fenomene de toleranță, dependență, sevraj la întreruperea medicamentului.

Efectul Spitomin apare treptat, fiind perceput după 7- 14 zile de la inițierea terapiei, efectul optim instalându-se la 4 săptămâni.

Spitomin este recomandat pentru tratamentul de scurtă durată a tulburărilor de anxietate, în special în tulburări de anxietate generalizate: stare tensională motorie (nesiguranță, tremor, excitabilitate, nerăbdare, insomnie), hiperactivitatea sistemului autonom (transpirații, xerostomie, palpitații, parestezie, vetiji, nevoie frecventă de urinare sau defecație), stare de teamă (anxietate, teamă fără justificare, de accidente sau evenimente tragice), stare de vigilență crescută (iritabilitate, dificultăți de concentrare, insominie).

Spitomin este de asemenea recomandat ca tratament adjuvant în terapia depresiei, nefiind recomandat ca monoterapie în acest caz.

Spitomin este indicat pacienților cu epilepsie, celor diagnosticați cu insuficiență renală sau hepatică severă sau în caz de intoxicație acută cu alcool, medicamente hipnotice, antipsihotrope, analgezice.

Ca toate medicamentele, Spitomin este contraindicat persoanelor cu istoric de hipersensibilitate la substanța activă sau la excipienți.

Inițial, se recomandă o doză de 15 mg ulterior, în funcție de răspunsul clinic, aceasta putând fi crescută cu câte 5 mg pe zi la 2-3 zile. Doza zilnică recomandată este de 20- 30 mg, maximul ce poate fi administrat fiind de 60 mg pe zi.

Doza zilnică recomandată trebuie divizată în 2- 3 prize.

Spitomin trebuie administrat zilnic.

Se recomandă administrarea Spitomin la aceleași ore, fie înainte fie după masă. O atenție sporită trebuie avută asupra sucului de grapefruit care crește biodisponibilitatea medicamentului.

Spitomin reacții adverse foarte frecvente (≥1/ 10): amețeli, somnolență, cefalee

Spitomin reacții adverse frecvente (≥1/100 și <1/10): nervozitate, insomnie, tulburări de atenție, depresie, stare de confuzie, tulburări ale somnului, furie, parestezie, vedere încețoșată, tulburări de coordonare, tremor, tinitus, tahicardie, durere în piept, congestie nazală, dureri faringolaringeale, greață, durere abdominală, xerostomie, diaree, constipație, vărsături, transpirații reci, erupție cutanată tranzitorie, dureri musculo-scheletale, oboseală.

Spitomin reacții adverse rare (≥1/10000 și <1/1000): angioedem, echimoze, urticarie

Spitomin reacții adverse foarte rare (≥1/100000 și <1/1000):  tulburări psihotice, halucinații, depersonalizare, labilitate psihică, sindrom serotoninergic, convulsii, vedere în tunel, tulburări extrapiramidale, rigiditate în roată dințată, diskinezie, distonie, parkinsonism, sindromul picioarelor neliniștite, retenție urinară, galactoree

Spre deosebire de benzodiazepine, în timpul tratamentului cu Spitomin nu au fost înregistrate fenomene de sevraj la întreruperea bruscă a medicamentului. Cu toate acestea, dacă doriți să întrerupeți tratamentul cu Spitomin adresați-vă medicului dvs, pentru a face acest lucru în siguranță.

Nu sunt semnalate reacții adverse de creștere a apetitului sau de creștere în greutate în timpul tratamentului cu Spitomin. În general medicația psihiatrică poate duce la îngrășare prin creștere apetitului, urmată de exces caloric și îngrășare. Prin urmare, cât timp nu există exces caloric și pacienții au un stil de viață sănătos, teama de îngrășare este nejustificată.

Se recomandă evitarea medicamentului Spitomin pe perioada sarcinii, ca o măsură de precauție, întrucât datele disponibile sunt considerate limitate.

Nu se cunoaște dacă Spitomin sau metaboliții acestuia se excretă în laptele matern. Prin urmare nu se recomandă tratamentul cu Spitomin în perioada alăptare.