Ospamox 1000 mg

Ospamox este recomandat pentru tratamentul unor infecții determinate de bacterii sensibile la acest tip de antibiotic. Infecțiile pot avea localizare diferită:

• infecții de tract respirator: superior și infecții ORL (otită medie acută, sinuzită), tract inferior (bronșită acută și cronică, pneumonie, abces pulmonar, tuse convulsivă);
• infecții de tract urogenital: pielonefrită acută și cronică, pielită, prostatită, cistită, uretrită, bacteriurie asimptomatică la pacienții cu indicație de tratament, gonoree, avort septic, anexită, endometrită;
• infecții de tract gastro-intestinal: febră tifoidă, paratifoidă, controlul purătorilor de Salmonella, shigheloză, colangită, colecistită;
• infecții tegumentare și de țesuturi moi: leptospiroză, listeroiză ;
• endocardită;
• meningită bacteriană;
• septicemii;
• profilactic înainte de o intervenție chirurgicală.

Ospamox este contraindicat în cazurile în care există istoric de hipersensibilitate la substanța activă (amoxicilină), la excipienții medicamentului sau la alte medicamente beta-lactamince (așa cum sunt cafalosporinele, carbapenemele).

Diferența principală între cele două forme de administrare este în modul în care acestea sunt utilizate. Comprimatele trebuie înghițite întregi, de obicei cu o cantitate suficientă de lichid. Pe de altă parte, Ospamox suspensie orală trebuie dizolvată în apă sau alte lichide înainte de a fi administrată.

De asemenea, dozele și instrucțiunile de administrare pot fi diferite pentru cele două forme de Ospamox, în funcție de indicația pentru care este prescris medicamentul și de vârsta și greutatea pacientului.

În general, atât comprimatele cât și suspensie orală Ospamox sunt utilizate pentru tratarea infecțiilor bacteriene, dar doza și modul de administrare vor fi prescrise de către medicul curant în funcție de nevoile individuale ale pacientului.

Dozajul amoxicilinei variază în funcție de sensibilitatea germenului și locația infecției. Doza zilnică maximă trebuie împărțită în 2 sau 3 prize la adulți și se calculează în funcție de greutatea corporală la copii. Dozele obișnuite zilnice variază între 30-60 mg/kg corp pentru copii și 1,5-2 g pentru adulți. Pentru infecții severe, doza zilnică trebuie crescută.

Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la dozajul și perioada de administrare a antibioticelor. Întreruperea prea rapidă a antibioticului poate duce la reapariția infecției și rezistență bacteriană. Durata tratamentului este de 2-5 zile după dispariția simptomelor. Pentru prevenirea sechelelor infecțiilor streptococice, tratamentul trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile.

Efecte secundare frecvente (≥1/100 și <1/10): diaree, greață, erupții cutanate,

Efecte secundare mai puțin frecvente: (≥1/1000 și <1/100): vărsături, urticarie, prurit

Efecte secundare foarte rare (≥1/100000 și <1/10000): leucopenie, trombocitopenie, anemie hemolitică, prelungirea timpului de sângerare, prelungirea timpului de protrombină, reacții alergice severe (inclusiv angioedem, anafilaxie, boala serului, vasculită de hipersensibilitate, hiperkinezie, amețeală, convulsii, colită (colită pseudomembranoasă, colită hemoragică), reacție la medicament cu eozinofilie și simptome sistemice, limbă neagră viloasă, icter hepatic și coelstatic, creșteea moderată a transaminazelor, reacții cutanate (eritem polimorf, sindromul Stevens- Johnson, necroliză epidermică toxică, dermatită buloasă și exfoliativă), nefrită interstițială, cristalurie

Efecte adverse cu frecvență necunoscută: reacția Jarisch- Herxheimer.

Potrivit studiilor la animale, nu au fost identificate efecte nocive directe sau indirecte ale amoxicilinei asupra funcției de reproducere. De asemenea, datele privind utilizarea amoxicilinei în timpul sarcinii la oameni nu sugerează un risc semnificativ de malformații congenitale. Cu toate acestea datele sunt considerate insuficiență și se recomandă prudență.În cazul în care beneficiile potențiale depășesc riscurile potențiale asociate cu tratamentul, medicul poate recomanda tratamentul cu amoxicilina poate în timpul sarcinii.

Amoxicilina poate fi excretată în cantități mici prin laptele matern, existând posibilitatea sensibilizării la această substanță. Acest lucru poate duce la apariția diareii și a infecției fungice la nivelul mucoaselor la nou-născuții alăptați, motiv pentru care poate fi necesară întreruperea alăptării. În cazul în care se consideră necesară administrarea amoxicilinei în timpul alăptării, medicul trebuie să evalueze atent raportul dintre beneficii și riscuri.