Orfiril

Nu este indicat să utilizaţi Orfiril long dacă aveţi alergie la valproatul de sodiu sau la oricare din componentele medicamentului, dacă aţi avut sau aveţi o boală hepatică, suferiţi de probleme grave ale pancreasului, dacă aveţi porfirie, dacă suferiți de o tulburare a ciclului ureei, sau aveţi o boală genetică care determină o modificare la nivel mitocondrial. 

Înainte să luaţi Orfiril long, spuneți medicului dacă aveţi: o afecţiune a măduvei spinării, tulburări de coagulare sanguină sau trombocitopenie, o boală ereditară rară, cauzată de un deficit enzimatic ereditar, rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător, un conţinut prea mic de proteine în sânge, lupus eritematos diseminat, vă lipsește o enzimă numită carnitin-palmitoiltransferază (CPT) de tip II și aveți dureri musculare severe. 

Orfiril long se utilizează la sugari şi copii, cu măsuri de precauţie, mai ales la cei la care este necesară asocierea cu alte antiepileptice, dar şi la copii şi adolescenţi care au handicapuri multiple şi forme severe de epilepsie. Se recomandă evitarea administrării de salicilaţi, în timpul tratamentului, datorită riscului de apariție a toxicității hepatice şi a sindromului Reye. 

Acest produs nu trebuie utilizat pentru tratamentul maniei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. 

Orfiril long conține valproat de sodiu și poate interacționa cu alte anticonvulsivante, medicamente utilizate în prevenirea malariei, rifampicină, medicamente carbapenemice, neuroleptice, inhibitori de monoaminoxidază, antidepresive şi benzodiazepine, antibiotice macrolide, derivaţi salicilaţi, zidovudină, cimetidină, anticoagulante orale, colestiramină.

Orfiril long poate influența alte medicamente: nimodipin, barbiturice, medicamente utilizate în tratarea psihozei, propofol, codeină, olanzapină, medicamente care conţin estrogeni, mefloquină, medicamente pentru tratamentul infecțiilor cu HIV (inhibitori de protează ca lopinavir sau ritonavir), felbamat, fluoxetină, eritromicină. 

Alimentele nu influenţează absorbţia în organism a valproatului, deci Orfiril long poate fi administrat independent de orarul meselor. Se va evita însă ingestia de alcool, deoarece poate crește toxicitatea hepatică și poate potenţa efectul sedativ al alcoolului etilic.

Persoanele care sunt însărcinate, sau doresc să rămână însărcinate și persoanele care alăptează trebuie să întrebe medicul curant dacă pot utiliza acest medicament. Orfiril Long poate să diminuze fertilitatea, dar acest efect dispare o dată cu întreruperea tratamentului. 

Se recomandă administrarea pe cale orală, împreună cu o cantitate suficientă de lichid, de obicei în 1- 2 prize. Produsul se găsește sub formă de capsule sau mini-plicuri care conțin mini-comprimate cu eliberare prelungită. Se scot minicomprimatele și se înghit cu puţin lichid, sau amestecate cu alimente moi, care nu se mestecă. Tratamentul este, în general, de lungă durată. 

Reacţiile adverse care au apărut la aproximativ 20% dintre pacienți sunt tulburările gastro-intestinale. Cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar fatală), au fost raportate mai ales la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice. 

Au fost raportate reacţii adverse frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane - trombocitopenie moderată, hiperamoniemie moderată, izolată, vărsături, ataxie, alterarea stării de conştienţă, creşterea în greutate, scăderea în greutate, creşteri sau scăderi ale apetitului, somnolenţă, agresivitate, agitaţie, afectarea atenţiei, afectarea memoriei, mișcări involuntare ale ochilor, amețeală, greaţă, gastralgii, diaree, tulburări gingivale, modificări ale valorilor testelor hepatice, tulburări ale unghiilor și ale patului unghial, incontinență urinară. 

Mai puţin frecvente: care pot afecta până la 1 din 100 persoane: ataxie, iritabilitate, tremor postural fin, vasculită, constipaţie, salivaţie crescută, afectare hepatică severă, creșterea concentrațiilor hormonului masculin.

Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane: anemie, leucopenie sau pancitopenie, scăderea numărului și a calității celulelor formatoare de sânge prezente în măduva spinării, macrocitoză, anemie macrocitară, reacţii alergice, eczemă şi angioedem, lupus eritematos, hiperinsulinemie, confuzie care poate progresa până la stupoare, halucinaţii, agresivitate, comportament anormal, tulburare de învățare, hiperactivitate, tulburări de înțelegere, memorie și gândire, letargie, convulsii, pierderea auzului, reversibilă sau nu.

Alte reacții rare care pot să apară sunt: rabdomioliză, tinitus, durere de burtă, amenoree, dismenoree, sângerări menstruale neregulate, infertilitate masculină, niveluri scăzute ale anumitor proteine în sânge, obezitate, concentrație scăzută a cel puțin unui factor de coagulare, afectare a agregării plachetelor sanguine, cu modificări ale rezultatelor testelor de coagulare, deficit de activitate a tiroidei, vedere dublă.

Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane: tulburări ale agregării plachetare, reducerea nivelurilor plasmatice ale fibrinogenului şi/sau factorului de coagulare VIII, prelungirea reversibilă a timpului de sângerare, echimoze spontane şi hemoragii, hiponatremie, parestezie, encefalopatie, comă, tulburări extrapiramidale, demenţă reversibilă asociată cu atrofie cerebrală reversibilă. 

Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile: agranulocitoză, erupţii cutanate cu eozinofilie, sindromul DRESS, sindrom SIADH), sedare, efuziune pleurală eozinofilică, osteopenie, osteoporoză şi fracturi.