Leridip

Leridipid (lercanidipine) este un blocant de canal de calciu cu efect predominant vascular, acționând prin inhibarea influxului transmembranar de calciu la nivelul miocardului. Leridip reduce tensiunea arterială prin acțiunea de relaxare a musculaturii netede din vase.

Leridip se recomandă pentru controlul tensiunii arteriale la persoanele cu hipertensiune arterială esențială ușoară-moderată.

Leridip este contraindicat pacienților cu anumite afecțiuni cardiace: insuficiență cardiacă congestivă netratată, celor cu angină pectorală instabilă sau în prima lună de la un infarct miocardic, sau pacienților cu obstacol în ejecția sângelui. Leridip este de asemenea contraindicat pacienților cu insuficiență hepatică severă sau insuficiență renală severă (inclusiv pacienților cu dializă).

Se contraindică asocierea Leridip cu anumite categorii de medicamente: inhibitorii puternici ai CYP3A4 (keoconazol, ritonavir, claritromicină etc; în acest caz este riscul de creștere a concentrației plasmatice a lercardipinei conducând la un risc crescut de reacții advers și toxicitate), ciclosporine, grapefruit.

De asemenea, ca toate medicamentele, Leridip este contraindicat pacienților cu istoric de hipersensibilitate la substanța activă (lercardipină în acest caz) sau la excipienții medicamentului.

În general doza recomandată este de 10 mg de Leridip, o dată pe zi, dozajul putând fi însă crescut până la 20 mg în funcție de răspunsul pacientului. Leridip poate fi de asemenea asociat altor medicamente antihipertensive din clasa betablocantelor, diureticelor sau inhibitoarelor de enzimă de conversie.

Medicul dvs va stabili care este dozajul potrivit ținând cont de faptul că este nevoie de o perioadă de până la 2 săptămâni de la inițierea terapiei pentru obținerea efectului maxim.

Se recomandă administrarea medicamentului Leridip cu cel puțin 15 minute înainte de micul dejun. Medicamentul nu trebuie administrat cu suc de grapefruit.

Efecte secundare frecvente (≥1/100 și <1/10): cefalee, tahicardie (creșterea frecvenței cardiace), palpitații, edem periferic

Efecte secundare mai puțin frecvente: (≥1/1000 și <1/100): amețeli, hipotensiune arterială, dispnee, greață, dureri abdominale, erupție cutanată tranzitorie, prurit, mialgie, poliurie, astenie, oboseală

Efecte secundare rare (≥1/10000 și <1/1000): hipersensibilitate, somnolență, sincopă, angină pectorală, vărsături, diaree, urticarie, polakiurie, durere în piept

Efecte secundare cu frecvență necunoscută: hipertrofie gingivală, creșterea transaminzaelor serice, angioedem.

Deoarece în acest moment datele privind siguranța administrării lercanidipinei pe perioada sarcinii sunt considerate insuficiente, nu se recomandă administrarea de medicament Leridip la această categorie de pacienți.

Deoarece nu este cunoscut dacă lercanidipina sau metaboliții acesteia se excretă în laptele matern și prin urmare dacă există un risc asupra sugarilor, nu se recomandă administrarea Leridip la această categorie de pacienți.

Alcoolul poate potența efectul de vasodilatație al lercarnidipinei, prin urmare aceasta ar trebui evitat în timpul tratamentului cu Leridip.