Glicina

Aminoacidul Glicină a fost descoperit pentru prima dată de către chimistul francez Henri Braconnot în anul 1820 prin fierberea gelatinei.

Glicina a fost utilizată pe scară largă în industria alimentară ca aromatizant, având un gust ușor dulce dar și pentru proprietățile sale de conservare.

Fiind un aminoacid neesențial se găsește în diverse alimente precum carne de pui, curcan, porc, făină de semințe de susan, pudre proteice, deserturi cu gelatină, arahide, nuci, crustacee, pește, migdale, brânză, soia, ouă, fasole.

Aminoacizii esențiali sunt aminoacizii care sunt procurați doar din alimentație si nu pot fi sintetizați de propriul organism iar cei neesențial sunt sintetizați în organism.

Aminoacizii sunt ca niște cărămizi care, puse împreună, alcătuiesc proteine. Proteinele sunt sursa principală a structurii musculare.

Glicina fiind un aminoacid important din structura corpului uman, are numeroase proprietăți:

• Ajută la sinteza glutationului un neurotransmițător important;
• Are un rol proteinogen adică ajută la sinteza proteinelor;
• Este un precursor al creatinei, a acidului uric și al porfirinelor;
• Ajută la formarea hemului, component important al Hemoglobinei (principalul transportator de oxigen din celulele roșii numite și hematii);
• Participă la conjugarea acizilor biliari prin formarea de glicocolat;
• Sintetizează metil tetrafolatul ce are rol important în diverse reacții enzimatice, cum ar fi sinteza timidinei;
• Are rol inhibitor asupra măduvei spinării.

Suplimentele de pe piață ce conțin glicină de obicei sunt sub formă de pudre sau capsule.