Fiasp

Fiasp este o insulină prandială, care este concepută pentru administrare subcutanată cu cel mult 2 minute înainte de începerea mesei, sau în primele 20 de minute după începerea mesei. Fiasp trebuie utilizat în asociere cu o insulină cu acțiune intermediară sau prelungită, administrată cel puțin o dată pe zi. Necesarul zilnic, total individual de insulină la copii, adolescenţi şi adulți poate varia și este cuprins între 0,5 și 1 unitate/kg/zi. 

Doza inițială care este indicată la pacienți cu diabet zaharat tip 1, care nu sunt tratați anterior cu insulină este de aproximativ 50% din doza zilnică totală de insulină și va fi administrată fracționat între mese în funcție de compoziția și cantitatea meselor. Restul de insulină trebuie administrată sub formă de insulină cu acțiune prelungită sau intermediară. Se pot utiliza 0,2 până la 0,4 unități de insulină/kilogram corp la pacienți cu diabet zaharat tip 1 netratați anterior cu insulină. 

La pacienții cu diabet zaharat de tip 2 doza inițială recomandată este de 4 unități la una sau mai multe mese. 

Fiasp poate fi utilizat la copii de la vârsta de 1 an și adolescenți. 

Fiasp nu se recomandă la pacienții cu hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.

Hipoglicemia poate aparea in caz de omitere a unei mese, efort fizic intens sau daca doza de insulină administrata este prea mare față de necesarul de insulină.

Utilizarea unor doze inadecvate sau întreruperea tratamentului cu insulina pot conduce la hiperglicemie și cetoacidoză diabetică, condiții care pot fi fatale. 

Afecțiunile concomitente, în special stările febrile și infecțiile cresc necesarul de insulină al pacienților. Afecțiunile hepatice, renale sau ale glandelor suprarenale, tiroidă sau hipofiză pot necesita modificări ale dozei de insulină. 

Apariția anticorpilor anti-insulină poate necesita ajustarea dozelor de insulina.

Urmatoarele medicamente influenteaza necesarul de insulina: antidiabetice orale, inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), salicilați, steroizi anabolizanți, sulfonamide și agoniști ai receptorului GLP-1, contraceptive orale, tiazide, glucocorticoizi, hormoni tiroidieni, simpatomimetice, hormon de creștere, danazol, octreotida/lanreotida, alcoolul etilic.

Fiasp poate fi administrat în timpul sarcinii. Nu există restricții în ceea ce privește tratamentul cu Fiasp în timpul alăptării. 

Capacitatea de reacție și capacitatea de concentrare a pacientului pot fi afectate datorită hipoglicemiei. De aceea pacienții trebuie sfătuiți să ia măsuri de precauție pentru a evita hipoglicemia în timpul conducerii de vehicule. 

Pot să apară reacții adverse foarte frecvente (≥ 1/10): hipoglicemia.

Frecvente (≥ 1/100 și < 1/10): manifestări alergice cutanate, reacții adverse la nivelul locului de injectare/perfuzie.

Mai puțin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100): hipersensibilitate, lipodistrofie.

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): reacții anafilactice, amiloidoză cutanată.

Daca o persoana primește o doză mai mare de insulină decât cea necesară, se poate dezvolta hipoglicemia.

Hipoglicemia ușoara poate fi tratata prin administrarea orală de glucoză sau alte produse care conțin zahăr. 

Episoadele hipoglicemice severe pot fi tratate prin administrarea intramusculară sau subcutanată de glucagon sau prin administrarea intravenoasă de glucoză de către personal medical.