Doxepin

Nu este recomandat să utilizați Doxepin dacă: sunteţi alergic la doxepină, la alte antidepresive triciclice sau la oricare dintre componentele acestui medicament, aveţi tulburări severe ale funcţiei ficatului, aveţi glaucom, aveţi afecţiuni însoţite de dificultate la urinare, aveţi manie.

Înainte să luaţi Doxepin, informați medicul sau farmacistul, dacă: sunteţi vârstnic, aveţi sau aţi avut probleme cu inima, ficatul sau rinichii, aţi avut sau aveţi epilepsie, aveţi hiperplazie benignă de prostată.

Dacă suferiţi de depresie şi/sau tulburări de anxietate puteți avea uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. La începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, acestea se pot accentua, deoarece acţiunea acestor medicamente se produce de obicei în aproximativ două săptămâni şi mai mult.

Sunteţi mai înclinat spre astfel de idei: aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.

Din studiile clinice s-a constatat existenţa unui risc crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care au urmat un tratament cu un antidepresiv şi suferă de o afecţiune psihică. 

În timpul tratamentului cu Doxepin, evitaţi să consumaţi alcool.

Doxepin poate interacționa cu: inhibitori de monoaminooxidază – trebuie să treacă cel puţin 2 săptămâni între întreruperea acestor medicamente şi începerea tratamentului cu Doxepin, alte antidepresive, barbiturice sau alte medicamente pentru tratarea fricii sau de inducere a somnului, medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, simpatomimetice, cimetidină, hormoni tiroidieni, clorpromazină, nitraţi sublinguali.

Nu luaţi Doxepin fără să vă consultaţi cu medicul dacă sunteţi gravidă, sau dacă alăptaţi. 

Doxepin poate să dea somnolenţă. În această situație nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.

Medicamentul se administrează oral, înghițite întregi, cu un pahar cu apă.

Doza inițială recomandată este de 75 mg pe zi și poate fi crescută, dacă este necesar, până la maxim100 mg de trei ori pe zi.

Drajeurile se pot prescrie o dată, de două sau de trei ori pe zi.

Doza de până la 100 mg se poate administra ca doză unică.

La persoanele în vârstă aceste doze pot fi reduse.

După aproximativ 2-3 săptămâni de tratament cu Doxepin vă veți simţi mai bine.

Informați medicul dacă: aţi luat medicamentul dumneavoastră, şi încă vă simţiţi rău sau chiar mai rău.

Pentru oprirea tratamentului medicul poate să recomande reducerea treptată a dozei luate înainte de oprirea completă a medicamentului.

Semnele şi simptomele de supradozare uşoară pot fi stupoare, somnolenţă, uscarea excesiva a gurii şi vedere înceţoşată.

Supradozajul sever poate determina scăderea frecvenţei respiraţiei, pierderea cunoștinței, convulsii, bătăi ale inimii neobişnuit de rapide sau palpitaţii, scăderea tensiunii arteriale.

Pacienţii la care se administrează acest tip de medicament au un risc mai mare de fracturi.

Cele mai frecvente reacţii adverse sunt: uscăciunea mucoasei bucale, somnolenţă, constipaţie.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): ameţeli, transpiraţii, vedere înceţoşată, dureri de cap, insomnie, dificultate în a elimina urina, oboseală, slăbiciune, creştere în greutate, stomac deranjat, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături sau diaree, ulceraţii la nivelul mucoasei bucale, gust neplăcut, palpitaţii, modificări ale comportamentului sexual, umflarea testiculelor, frisoane, pierderea părului de pe cap, înroşirea bruscă a feţei însoţită de senzaţie de căldură locală, amorţeală în mâini şi picioare, tremurături, senzaţie de înţepături de ace, ţiuituri în urechi, agitaţie sau confuzie.

Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): erupţii cutanate tranzitorii, mâncărime, umflarea feţei, fotosensibilitate, la persoanele în vârstă, la administrarea unor doze mari, pot să apară diverse modificări la nivelul muşchilor care să conducă la senzaţie de rigiditate la nivelul mâinilor şi picioarelor, lentoare în mişcări, mişcări anormale ale limbii şi ochilor şi îngreunarea vorbirii.

Alte reacții adverse rare: mers nesigur, accentuarea tulburărilor mentale existente, mărirea în volum a sânilor, apariţia de secreţie de lapte în afara perioadei de alăptare, agravarea astmului, convulsii, coşmaruri, halucinaţii, icter, modificări ale ritmului cardiac, modificări ale numărului de celule roşii şi albe din sânge, care pot provoca apariţia febrei, infecţiilor, apariţia mai rapidă a zgârieturilor sau vânătăilor şi ulceraţii dureroase la nivelul mucoasei gurii sau rectului, modificarea nivelului de zahăr din sânge, scăderea nivelului de sodiu din sânge.

Persoanele vârstnice ar putea prezenta mai frecvent confuzie şi agitaţie.