Ampicilina

Nu utilizați acest antibiotic dacă sunteți alergic la ampicilină sau la oricare dintre componentele medicamentului; dacă sunteți alergic la orice antibiotic beta-lactamic, de exemplu penicilină sau la cefalosporine.

Persoanele care au mononucleoză infecțioasă nu vor lua tratament cu ampicilină.

Nu este recomandat pentru copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice neadecvate.

Ampicilina se administrează cu precauție la persoanele care suferă de reacții alergice la orice medicament, sau care suferă de afecțiuni renale sau diaree.

În timpul tratamentului îndelungat există riscul apariției suprainfecțiilor fungice sau bacteriene.

Ampicilina poate interacționa cu: alte antibiotice, alopurinol, contraceptive orale, probenecid.

Deoarece alimentele scad absorbția ampicilinei, se recomandă administrarea medicamentului cu o jumătate de oră înainte de masă, sau la 2 ore după aceasta.

În timpul sarcinii tratamentul cu ampicilină poate fi recomandat de medic dacă este absolut necesar, doar dacă beneficiile pentru mamă depășesc riscul potențial pentru făt. Ampicilina se excretă în laptele matern, de aceea medicul vă recomandă întreruperea fie a administrării antibioticului, fie a alăptării.

La adulți: Doza uzuală este de 500 mg (2 capsule de 250 mg sau 1 capsulă de 500 mg) la intervale de 6 ore. Doza poate fi crescută în funcție de gravitatea și natura infecției, fără a depăși însă 4 g/zi.

În insuficiența renală doza se stabilește în funcție de clearance-ul creatininei.. La valori cuprinse între 30-60 ml/min doza zilnică maximă recomandată la adulți este de 4 g/zi, între 10-30 ml/min se recomandă administrarea unei doze de atac de 1 g, apoi 500 mg la intervale de 12 ore. Dacă clearence-ul creatininei este 10 ml/min, se administreaza o doză de 1 g, apoi 500 mg la intervale de 24 ore.

La copii doza recomandată este de 50-100 mg/kg corp/zi, fracționat la intervale de 6-8 ore.

La copiii sub 6 ani se vor administra forme farmaceutice adecvate vârstei.

Tratamentul cu Ampicilină poate determina apariția următoarelor reacții adverse:

• Afecțiuni ale sistemului imunitar: erupții cutanate tranzitorii, urticarie, eozinofilie, edem Quincke, febră, tulburări respiratorii de exemplu stridor laringian, în mod excepțional șoc anafilactic.
• La pacienții cu leptospiroză, febră tifoidă sau sifilis poate să apară reacția Jarish-Herxheimer, în urma eliberării endotoxinelor din bacteriile lizate.
• La nivelul țesutului cutanat și subcutanat: erupții maculopapuloase fie de natură alergică, fie nealergică, rar eritem polimorf și dermatită exfoliativă.
• Afecțiuni gastrointestinale: vărsături, greață, diaree, glosită, candidoză, stomatită, enterocolită, ocazional colită pseudomembranoasă.
• Afecțiuni hepato-biliare: rar creșterea valorilor concentrațiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice; foarte rar hepatită și icter colestatic.
• Afecțiuni hematologice: rar anemie, trombocitopenie, leucopenie, eozinofilie, agranulocitoză, purpură trombocitopenică reversibilă.
• Afecțiuni ale aparatului renal și căilor urinare: nefrită interstițială acută.
• Afecțiuni ale sistemului nervos: amețeli, convulsii, cefalee, hiperactivitate, anxietate, halucinații, vertij, confuzie, insomnie, agresivitate. Aceste reacții apar în special la pacienții cu insuficiență renală sau în supradozaj. De obicei sunt tulburări reversibile.