Bisogamma

Bisoprololul scade frecvenţa bătăilor inimii şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către inimă. Concomitent este scăzut necesarul de oxigen şi sânge al inimii. 

Bisogamma este utilizat pentru a trata: tensiunea arterială mare și angina pectorală. 

Nu utilizaţi Bisogamma dacă: sunteţi alergic la bisoprolol fumarat sau la oricare dintre componentele acestui medicament; suferiți de insuficienţă cardiacă acută sau agravare a insuficienţei cardiace; suferiți de şoc cardiogen; apar anumite afecţiuni cardiace în care activitatea electrică responsabilă pentru frecvenţa cardiacă nu funcţionează normal; suferiți de sindromul nodului sinusal bolnav; apare perturbarea conducerii excitaţiei între nodul sinusal şi atriu; suferiți de o frecvență puternic încetinită a bătăilor inimii; aveți tensiune arterială foarte scăzută; suferiți de astm bronşic sever sau bronhopneumopatie obstructivă cronică severă; sunteți în stadiile avansate ale bolii vaselor de sânge care determină un flux sanguin scăzut la nivelul brațelor și picioarelor; suferiți de sindromul Raynaud; aveți feocromocitom; aveți acidoză metabolică. 

Discutați cu medicul sau cu farmacistul dacă: aveţi diabet zaharat cu fluctuaţii mari ale valorilor glicemiei; urmaţi dietă strictă; efectuaţi tratament de desensibilizare; aveți tulburări uşoare ale activităţii electrice responsabile pentru frecvenţa cardiacă; aveți tulburări circulatorii ale inimii ca urmare a îngustării spasmodice a arterelor coronare; suferiți de o boală a vaselor de sânge care determină o circulație deficitară a sângelui la nivelul brațelor și picioarelor. 

La pacienții la care trebuie efectuată anestezie generală, medicul anestezist trebuie informat despre terapia cu beta-blocante. 

În caz de boală pulmonară cronică și astm bronșic care pot fi asociate cu simptome, trebuie instalată o terapie bronhodilatatoare însoțitoare. 

Nu este recomandată utilizarea Bisogamma la copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi.

Nu este recomandată administrarea simultană a următoarelor medicamente: antagoniști de calciu, unele antihipertensive 

Bisogamma poate fi utilizată concomitent cu următoarele medicamente, în anumite condiţii şi cu precauţie deosebită: antagoniști de calciu de tip dihidropiridină, parasimpatomimetice, blocante ale receptorilor beta de uz extern, insulina sau alte antidiabetice orale, narcotice, glicozide cardiace, antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), simpatomimetice, antidepresive triciclice, fenotiazine, barbiturice, meflochină, inhibitori MAO. 

Efectul Bisogamma poate fi potenţat de alcool. 

Bisogamma va fi utilizat în perioada de sarcină doar după ce medicul a evaluat raportul beneficiu terapeutic/risc posibil. În general, beta-blocantele scad circulația sanguină a placentei și pot afecta dezvoltarea fătului, de aceea dacă medicul decide administrarea acestora, se va efectuat și o atentă monitorizare a sarcinii și fătului. 

Nu se ştie dacă bisoprololul trece în lapte, de aceea, alăptarea nu este recomandată în timpul utilizării Bisogamma. 

Datorită diferitelor reacții la medicament, capacitatea de a reacționa poate fi modificată într-o asemenea măsură încât capacitatea de a opera mașini, de a participa activ la traficul rutier, sau lucrul fără siguranţa unui punct de sprijin este afectată. 

În general, tratamentul va fi început cu doze mici și crescut treptat. 

Hipertensiune arterială: doza recomandată este de 5 mg bisoprolol fumarat o dată pe zi. În cazul creșterii ușoare a tensiunii arteriale, tratamentul cu 2,5 mg fumarat de bisoprolol o dată pe zi poate fi suficient. Dacă efectul nu este suficient, doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol fumarat, o dată pe zi. 

Boală coronariană: doza recomandată este de 5 mg bisoprolol fumarat o dată pe zi. Dacă efectul nu este suficient, doza poate fi crescută la 10 mg bisoprolol fumarat pe zi. 

Indiferent de afecțiune, doza maximă recomandată este de 20 mg o dată pe zi. 

La pacienții cu insuficiență renală severă și la pacienții cu insuficiență hepatică severă, nu trebuie depășită doza zilnică de 10 mg bisoprolol fumarat. 

Reacții adverse frecvente (care pot afecta până la 1 din 10 persoane): oboseală, slăbiciune, ameţeli, durere de cap, senzaţie de răceală sau amorţeli ale mâinilor sau picioarelor, tensiune arterială mică, greaţă, vărsături, diaree sau constipaţie. 

Reacții adverse mai puţin frecvente (care pot afecta până la 1 din 100 persoane): depresie, tulburări ale somnului, bradicardie, tulburări ale conducerii atrio-ventriculare, agravarea insuficienţei cardiace preexistente, edem periferic, dispnee, sindrom Reynaud, ameţeli la ridicarea în picioare, probleme ale respiraţiei la pacienţii cu boală pulmonară obstructivă cronică sau astm bronşic, crampe musculare, slăbiciune musculară, senzație de slăbiciune. 

Reacții adverse rare (care pot afecta până la 1 din 1000 persoane): probleme cu auzul, secreţii nazale crescute, de natură alergică, uscăciunea ochilor, inflamarea ficatului, icter, rezultate modificate ale anumitor teste ale funcţiei ficatului sau ale nivelului lipidelor din sânge, reacţii alergice, cum sunt înroşirea pielii, mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, coşmaruri, afectarea erecţiei, leşin, halucinaţii. 

Reacții adverse foarte rare (care pot afecta până la 1 din 10000 persoane): conjunctivită, căderea părului, apariţia sau agravarea psoriasisului; erupţie trecătoare, asemănătoare psoriazisului.